Închirierea unei locuințe în străinătate — capcane și întrebări frecvente

Cât poate cere proprietarul ca garanție în fiecare țară?

Plafonul legal al garanției depinde de țară: o chirie în Franța (două la locuințele mobilate) și în Spania (plus cel mult două ca garanție suplimentară), cel mult trei chirii în Germania, Elveția și Italia, cel mult două în Țările de Jos, cinci săptămâni de chirie în Anglia, iar în Austria nu există un plafon fix (de obicei se cer trei chirii).

În Germania garanția se poate plăti în trei rate, iar proprietarul o păstrează separat, într-un cont cu dobândă; în Elveția se depune într-un cont pe numele chiriașului (Mietkautionskonto); în Anglia proprietarul trebuie s-o protejeze în 30 de zile într-o schemă de protecție a garanțiilor autorizată de guvern. Dacă ți se cere garanția cash, fără chitanță, e un semnal de alarmă.

Ce înseamnă chiria „rece”, utilitățile și regularizarea anuală?

Chiria „rece” (Kaltmiete în Germania, loyer hors charges în Franța) e chiria fără utilități; cheltuielile comune — încălzire, apă, gunoi, curățenia scării — se plătesc separat, ca avans lunar (Nebenkosten, Betriebskosten, charges, spese condominiali, gastos de comunidad).

În anunțuri verifică întotdeauna dacă prețul include utilitățile. În Germania, Austria, Elveția și Franța avansul pentru utilități se regularizează o dată pe an: dacă a fost prea mic, plătești diferența.

Cum recunosc o țeapă cu garanția într-un anunț de închiriere?

Semnul cel mai sigur al unei țepe e că „proprietarul” îți cere bani ÎNAINTE să vezi locuința — un proprietar adevărat nu cere transferuri pe nevăzute.

Alte semnale de alarmă: un preț vizibil sub piață, un proprietar „plecat în străinătate” care comunică doar prin e-mail, graba și cererea timpurie de copii după acte. Dacă bănuiești o țeapă, raportează anunțul pe portalul unde a apărut și nu transfera nimic.

La ce să fiu atent în contractul de închiriere din străinătate?

Cele mai importante patru puncte: termenul de preaviz (și durata contractului), felul în care e păstrată garanția, nivelul avansului pentru utilități și procesul-verbal de predare-primire.

Procesul-verbal de predare (Übergabeprotokoll în Germania și Elveția, état des lieux în Franța, inventory în Anglia) e baza oricărei dispute despre starea locuinței, la intrare și la predare — fotografiază totul. În Austria, din iulie 2023, comisionul agentului imobiliar îl plătește cel care l-a angajat primul — de obicei proprietarul; dacă răspunzi la anunțul unui agent pentru o locuință anume, nu plătești comision.

Ce acte îți trebuie pentru o chirie în Germania?

Pentru o chirie în Germania ți se cer de obicei patru documente: actul de identitate, dovada venitului (de obicei ultimii trei fluturași de salariu), un extras SCHUFA (istoricul de credit) și o confirmare de la proprietarul anterior că nu ai datorii la chirie (Mietschuldenfreiheitsbescheinigung).

Proaspăt sosit nu ai încă SCHUFA și nici confirmare de la un proprietar german — te ajută contractul de muncă, un garant (Bürge) sau dovada că ai bani pentru câteva chirii. După mutare, cere-i proprietarului confirmarea Wohnungsgeberbestätigung: fără ea nu-ți poți înregistra adresa (Anmeldung).

Unde găsesc o cameră sau o locuință de închiriat?

De afară nu publică și nu intermediază anunțuri de închiriere; cele mai multe anunțuri se găsesc pe marile portaluri locale — de exemplu ImmoScout24 și WG-Gesucht (Germania), willhaben (Austria), Homegate (Elveția), Funda și Pararius (Țările de Jos), Rightmove și Zoopla (Anglia), idealista (Spania), Immobiliare.it (Italia), SeLoger și Leboncoin (Franța).

Grupurile comunității românești de pe rețelele sociale pot ajuta și ele. Oriunde cauți, plătește garanția doar după ce ai văzut locuința și ai semnat contractul.

Garanția la chirie pe țări (2026)

Cu ce te ajută De afară