La ce îți trebuie Steuer-ID și ce stabilește clasa de impozitare?
După Anmeldung primești prin poștă un cod fiscal personal (steuerliche Identifikationsnummer, Steuer-ID). Îți trebuie la angajare (pentru salariu) și la bancă.
Clasa de impozitare (Steuerklasse I–VI) stabilește cât impozit pe salariu (Lohnsteuer) ți se reține: I pentru persoanele necăsătorite, II pentru părinții singuri, III/V sau IV/IV pentru soți, VI pentru al doilea loc de muncă.
Plătesc Soli și impozit bisericesc în Germania?
Angajatorul reține automat Lohnsteuer și contribuțiile sociale (sănătate, pensie, îngrijire de lungă durată — Pflegeversicherung, șomaj).
Contribuția de solidaritate (Solidaritätszuschlag, „Soli”) a dispărut complet din 2021 pentru aproximativ 90% dintre cei care o plăteau. Impozitul bisericesc (Kirchensteuer) îl plătești doar dacă ești membru înregistrat al unei biserici care îl percepe; e 9% din impozitul pe venit, iar în Bavaria și Baden-Württemberg 8%.
Este obligatorie declarația de impozit în Germania?
Nu pentru toată lumea. Dacă ai salariu de la un singur angajator și nu ai alte venituri, declarația e de obicei voluntară (Antragsveranlagung) — de exemplu ca persoană singură în clasa I sau ca soți în clasa III ori IV/IV. Excepție: dacă ai primit clasa III pentru că soțul sau soția trăiește în străinătate, declarația e obligatorie (EStG § 46 alin. 2 pct. 7).
E obligatorie (Pflichtveranlagung), printre altele, dacă salariul ți s-a impozitat în clasa V sau VI, dacă ai avut în același timp salariu de la mai mulți angajatori sau dacă ajutorul de șomaj (Arbeitslosengeld), Kurzarbeitergeld, indemnizația de boală (Krankengeld) și prestațiile asemănătoare au depășit împreună 410 €.
Declarația obligatorie se depune până la 31 iulie al anului următor. Dacă o întocmește un consultant fiscal sau o asociație de asistență fiscală (Lohnsteuerhilfeverein), termenul e sfârșitul lunii februarie din al doilea an următor — prelungirea e valabilă DOAR pentru declarația obligatorie, nu și pentru cea voluntară.
Pot cere clasa III dacă soțul sau soția trăiește în România?
Ca cetățean UE, da: poți fi impozitat împreună cu soțul sau soția care trăiește în România, cu tariful avantajos pentru soți, ca și cum ar trăi și el sau ea în Germania. Regimul acesta se numește Splitting și se aplică dacă soțul sau soția locuiește într-o țară UE/SEE (EStG § 1a alin. 1 pct. 2, § 26). La fel pentru partenerul dintr-un parteneriat înregistrat (EStG § 2 alin. 8); pentru partenerul necăsătorit, nu.
Dacă locuiești în Germania, nu există plafon de venit. Potrivit Curții Federale Fiscale, condiția e doar ca soțul sau soția să trăiască într-o țară UE/SEE și să nu fiți despărțiți în fapt (BFH, I R 28/10, 8 septembrie 2010). Faptul că el sau ea trăiește acasă, iar tu în Germania, nu înseamnă în sine despărțire: regula se referă tocmai la soțul sau soția care nu trăiește în Germania (EStG § 1a alin. 1 pct. 2).
Veniturile soțului sau ale soției din România contează totuși: cresc cota de impozit aplicată venitului tău german (EStG § 32b alin. 1 pct. 5). De aceea, cu cât câștigă mai puțin acasă, cu atât avantajul vostru fiscal e mai mare. Dacă nu merită, poți alege impunerea separată (EStG § 26).
Exemplu cu tariful pentru 2026 (EStG § 32a): la un venit impozabil de 30.000 €, impozitat individual plătești 4.217 € impozit pe venit, iar cu impunerea comună 870 €, dacă soțul sau soția nu are venit. Diferența: 3.347 € pe an. Venitul impozabil e mai mic decât salariul brut: din el s-au scăzut deja contribuțiile și unele cheltuieli.
Dacă locuiești în România și vii la muncă în Germania, condiția e mai strictă: cel puțin 90% din venitul vostru comun trebuie să fie impozitat în Germania, sau veniturile voastre din afara Germaniei să fie împreună de cel mult 18.522 € în 2026 (EStG § 1 alin. 3, § 1a alin. 1 pct. 2). Suma e trei sferturi din dublul venitului neimpozabil, pentru că România e, din 2025, în grupa 2 de țări a Ministerului Federal de Finanțe (înainte era în grupa 3).
Cum ceri impunerea comună dacă soțul sau soția trăiește acasă?
În cursul anului poți cere clasa III la Finanzamt, ca să ți se rețină mai puțin impozit din salariu. Clasa III trebuie cerută de amândoi soții — semnați amândoi cererea —, chiar dacă soțul sau soția locuiește în România (EStG § 38b alin. 1 pct. 3 lit. a și § 1a alin. 1 pct. 2); pentru anul în curs, cel târziu la 30 noiembrie (EStG § 39 alin. 6). În acest caz, la sfârșitul anului depunerea declarației e obligatorie (EStG § 46 alin. 2 pct. 7).
Pentru anii trecuți clasa de impozitare nu mai contează: impozitul plătit în plus îl recuperezi prin declarație, cu impunere comună (Zusammenveranlagung), cu datele soțului sau ale soției. Dacă până acum nu ai depus declarație și nici nu erai obligat, o poți depune pentru ultimii patru ani: pentru anul 2022 până la 31 decembrie 2026. Dacă pentru un an ai primit deja o decizie definitivă cu impunere separată, ea se mai poate schimba în impunere comună doar în cazuri excepționale (EStG § 26 alin. 2).
Finanzamt poate cere dovada veniturilor soțului sau ale soției din România. Pentru asta există formularul „Bescheinigung EU/EWR”, pe care îl confirmă administrația fiscală din România (ANAF).
Până când poți depune declarația pentru anii trecuți?
Pentru declarația voluntară ai patru ani, socotiți de la sfârșitul anului fiscal: pentru anul 2022 până la 31 decembrie 2026. Termenul nu se prelungește.
Dacă îl ratezi, pentru anul acela nu se mai stabilește impozit, deci nici bani înapoi nu mai primești.
Înregistrarea în ELSTER (Mein ELSTER) poate dura până la două săptămâni — nu o lăsa pe ultimele zile.
Ce merită trecut în declarația voluntară?
Declarația o depui pe portalul ELSTER sau cu un program pentru impozite; se poate și pe hârtie. Bani înapoi poți primi, de exemplu, pentru drumul la serviciu (Pendlerpauschale), pentru lucrul de acasă (home office) sau pentru cursurile de perfecționare.
Potrivit Oficiului Federal de Statistică (Destatis), pentru anul fiscal 2022, dintre contribuabilii care au avut doar venituri din salariu, 13,2 milioane au primit bani înapoi, în medie 1.240 €. Alți 1,8 milioane au avut de plătit, în medie 1.263 €.
Dacă primești ceva înapoi și cât, depinde de datele tale — media nu e o promisiune.